Notă: Acest traseu a fost documentat în data de 4 mai 2020 în anumite condiții meteo. Înainte să vă aventurați, verificați toate detaliile traseului (starea vremii precum și condiția fizică necesară).
Vf. Ciucaș, un traseu perfect pentru începători
Drumeția este una destul de simplă, fie vară, primavară sau chiar iarnă (evident, dacă vremea ține cu voi).
Traseul pleacă de la Fabrica Keia (DN1A), trece pe lângă Cabana Ciucaș și se încheie cu vârful Ciucaș. Ca și altitudine, se urcă până la 1,954 m.
Atenție! Cu tot cu pauze, excursia se poate întinde și pe 5-6 ore, așa că încercați (cel puțin pe timp de iarnă) să fiți în punctul de plecare la 8:30-9:00 maximum. Nu ați vrea să vă întoarceți folosind frontala (lanternă pusă pe cap), nu?
Echiparea și plecarea
Noi am făcut acest traseu pe timp de iarnă. Fiind zăpadă și frig, am avut nevoie de:
- Bocanci de zapadă, geacă, colanți sub pantaloni impermeabili, mănuși, fular, căciulă
- Ar fi bine să aveți și parazăpezi, să nu vă înecaţi bocanii cu zăpadă
- Bețe de trekking
Ca punct de plecare am ales Fabrica de apă Keia, fix langă șoseaua DN1A, unde am lăsat și mașina. Vă recomandăm să vă lăsați mașinile aici și nu să înaintați, chiar dacă aveți 4x4, garda înaltă și "aveți cu ce".
Drumul spre Cabana Ciucaș
Ne-am pus bocancii, hainele și am luat-o la drum. Traseul începe cu o poiană mare, înconjurată de brazi după care se intră pe un drum forestier destul de umbros cu puține zone însorite. Veţi fi în urcare tot timpul și multe porțiuni au înclinație considerabilă așa ca bețele de trekking vă vor fi de folos. Noi nu am avut și ne-a cam părut rău.
După aproape două ore am ajuns pe un platou plin de zăpadă unde am zărit și Cabana Ciucaș. Tot aici au început și peisajele muntoase.
Cucerirea vârfului
După ce am stat câteva minute în jurul cabanei am pornit spre vârf. Începând din acel punct, marcajul se schimbă în bandă roșie. Există multe indicatoare pe parcurs fiind destul de greu să vă pierdeţi.
Până în vârf există câteva porțiuni puțin mai complicate, mai ales dacă este iarnă și zăpada e până la genunchi. Una dintre ele este valea de mai jos unde, fiind umbră, zăpadă se topeşte mai greu (sau deloc) şi pe alocuri există şi porţiuni cu gheaţă.
O altă porțiune care vă poate obosi destul de ușor este la final, când mai sunt 20 de minute de urcuş până în vârf. Panta devine destul de abruptă și zăpada tot mai mare. Cu calm și rabdare treceți, pentru că frumosul abia acum începe.
Odată ajunși în vârf, totul devine liniștit și viața parcă e mai simplă. Vă recomandăm și vouă să stați 15-20 de minute întinși, fără să vorbiți. Noi am facut-o și am simțit că ceva în noi s-a schimbat.
Întoarcerea
Întoarcerea a fost mult mai ușoară. Nici nu am simțit când am ajuns la cabana. De la vârf până la cabana am făcut în jur de 1 oră, cu tot cu mici pauze.
Atenție: Mai mult ca sigur e doar neatenția noastră, dar mai bine menționez și aspectul acesta. Iarna, unele marcaje, mai ales cele vopsite pe pietre, pot fi mai greu de detectat. Am pățiț să nu vedem unul și, în loc să facem dreapta, am continuat la vale. Noroc de cineva care ne-a atenționat și ne-am întors.
Sfat general: Dacă nu mai vedeți urme în zăpadă, faceți cale-ntoarsă.
Sfat mai mic: Când am fost noi, restaurantul cabanei Ciucaș avea toate mesele ocupate. Luați-vă, totuși, un vin fiert și ieșiți afară să-l beți in leagănul din "ogradă". E frig, știm, dar vă veți simți bine.
Concluzie
Așa cum am mai menționat, este un traseu accesibil pentru începătorii de toate vârstele. Totuşi, asta NU înseamnă că puteți să îl faceți neechipați corespunzător. Muntele este tot munte și va pedepsi mereu neatenția.
Și câteva date statistice:
- Totul a durat 7 ore (dus-întors)
- Am parcurs în jur de 15 km (dus-întors)
- Cel mai înalt punct a fost Vf. Ciucaș (1,954 m)
- Am pășit de 28,000 de ori
Aţi făcut vreodată acest traseu? Aşteptăm să ne povestiţi cum a fost!
