De ce Urziceni?
- Pentru că este la aproape 60 km de Bucureşti (vezi Harta de mai sus). Nici prea departe, nici prea aproape – e într-un fel de Goldilocks zone.
- Pentru că sunt multe trenuri spre această destinaţie.
- Pentru că am trecut prin multe sate de care nu am auzit niciodată ceea ce a dat un farmec aparte excursiei noastre de o zi.
Tren la dus
Până la Urziceni se ajunge uşor. Da, linia e electrificată doar pe jumătate. Da, uneori poți depăși trenul dacă alergi. Deci da, se ajunge uşor. Cu toate acesea, în maximum o oră şi jumătate eşti acolo, în cocheta gară.
Preţul unui bilet este în jur de 15 lei/persoană. Cu tot cu bicicletă, normal. Iar dacă eşti student în aceste vremuri, biletul este gratuit. Deci încă un motiv în plus pentru a porni la drum.
Sfat: Aveţi grijă să vă echipaţi adecvat anotimpului în care alegeţi să efectuaţi orice traseu pe bicicletă. Noi am făcut acest traseu la începutul lunii noiembrie şi vremea a fost destul de capricioasă. De asemenea, fiind toamnă târzie, a trebuit să pornim foarte devreme la drum pentru a ne putea bucura cât mai mult timp de lumina zilei.
Pedală-ntors
Traseul urmat de noi în excursia de-o zi:
Am pornit-o spre Bucureşti pe DN2, iar după aproximativ 6-7 km am făcut dreapta pe D201A. Pe această secţiune din traseu am pedalat pe un drum foarte puţin circulat şi cu nişte peisaje suprinzător de frumoase, pe care nu am fi putut sau nu le-am fi acordat atenţie dacă nu am fi ales să mergem cu bicicleta prin această zonă.
Atenție: Este foarte periculos să mergi pe DN2 pe două roți, mai ales în zona aceasta, plină de vegetație şi cu foarte multe curbe. Șoferii merg cu viteză, iar drumul având doar o bandă şi jumătate (!), de multe ori există tendinţa biciclistului de a se apropia de extremităţile şoselei. De unde şi pericolul de a cădea.
Sfat: Dacă alegeţi să mergeţi pe acest drum în aceeaşi perioadă ca şi noi – început de noiembrie – şi dacă alegeţi aceeaşi oră de start (plecare din Bucureşti la 6:40 – ajuns în gara din Urziceni la 7:55 – pornit pe traseu la 8:00-8:30) cu siguranţă vă veţi bucura de un soare tomnatic şi rece, dar şi de o ceaţă foarte frumoasă în jurul păduricilor din acea zonă.
Urmând traseul ales am ocolit câţiva kilometri pentru că podul de la Dridu – Snagov, deşi există pe hartă, în realitate nu este acolo. Aşa că am trecut râul Prahova prin comuna Adâncata şi după am continuat spre Fierbinţi. Acolo am făcut un mic popas pentru o bere rece pe care o meritam cu siguranţă după atâta efort!
Mergând mai departe, am trecut pe lângă Lacul Căldărușani și Pădurea Brânzeasca, iar între Moara Vlăsiei și Căciulați am urcat podul peste Autostrada București-Ploiești. Sus, în mijlocul pasarelei, am făcut o mică pauză încercând, cu mai mult sau mai puţin succes, să calculăm vitezele mașinilor de sub noi.
Ne-am îndreptat spre Balotești, făcând stânga pe 200B și am intrat în linie dreaptă. Cea mai interesantă parte a aventurii s-a petrecut aproape de Tunari, când, fix în locul de mai jos...
...am avut ocazia să vedem avioane zburând la câţiva metri deasupra noastră. Şi am stat întinşi pe iarbă şi ne-am bucurat de momentul de respiro atât de inedit.
Voi aţi pedalat vreodată pe acest traseu? Dacă da, ce ne puteţi recomanda pentru ca la un viitor remake să avem o experineţă şi mai plăcută?
Notă: Acest traseu a fost făcut de noi în data de 4 mai 2020 în anumite condiții meteo. Înainte să vă aventurați, verificați toate detaliile traseului (starea vremii precum și condiția fizică necesară).
